Prima atestare documentara a satului Grabicina apare în 20 iunie 1532 într-un
document „Hotarnicia Mosiei Grabicina", dat de domnitorul Radu Paisie, fiul lui Radu cel are. In anul 1543, documente ale Manastirii Poiana Marului -- un act de vanzare - cumparare a unor terenuri, care în reglementarile vremurilor de atunci se întocmeau în pridvorul Bisericii - aflate la Arhivele Nationale, atesta documentar localitatea Grabicina, flata pe domeniul manastirii si în vecinatatea acesteia.
De asemenea, la 29 manie 1595 la Bucuresti se da un act domnesc de catre Mihail voievod, în care este mentionata si Grabicina: „Si iar au cumparat Dobrota mosie în Grabicena din partea Manei a sasea parte...". La 18 octombrie 1614, domnitorul Radu Mihnea întarea lui Grabiceanu din Grabicina si fratilor lui, Goia si Finta, o ocina în Homesti , iar la l august 1615, acelasi domnitor întarea lui Nan Tiplescu ocina în Micsani (sat langa Negosina), fiind de fata martori din: Grabicina, Negosina, Pacuri, lociti, Braesti si Vernesti .
Cu hrisovul din 15 ianuarie 1638, domnitorul Matei Basarab întarea stapanirea unei mori cu vie, a logofatului laniu din Odobeni (Odoba, comuna Vernesti), dupa un proces cu Cristian si fratii lui, din Grabicina.
Ca lacase de cult, atat N. Stoicescu, cat si Anuarul Eparhiei ortodoxe a Buzaului
indica biserica de lemn din anul 1792 -- „Intrarea în Biserica a Maicii Domnului" in
Grabicina de Jos si biserica „Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" din Grabicina de Sus,
construita în anii 1837-1838. Catagrafia preotilor care slujeau în 1835 în satele din
plaiul Slanicului, indica la Grabicina de Jos si de Sus, trei preoti.
Biserica „Intrarea în Biserica a Maicii Domnului" se afla asezata în satul
Grabicina de Jos, sat situat la poalele padurii Bocu, pe terenuri instabile si foarte
accidentate. Biserica este cea mai veche din comuna si una dintre cele mai vechi din judetul Buzau, construita fiind din lemn în secolul al XVI-lea, iar în anul 1792 (an care se gaseste scris pe icoana aflata în stanga usii diaconesti), s-a resfintit în urma unor lucrari de reconstructie prin extinderea pronaosului si pridvorului, în arhiva bisericii exista ocumente si carti de cult scrise cu caractere chirilice, în prezent se oficiaza slujbe eligioase regulat la aceasta biserica în curtea careia se afla si vechiul cimitir. Aceasta Biserica nu mai este „monument istoric" conform evidentelor din Listele de Monumente storice dupa anul 1992, iar lucrari de renovare nu s-au facut aici, ci doar lucrari de ntretinere pentru a mentine Biserica într-o forma buna.