Log in

Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Fierbătorile de la Beciu

Rezervaţia Vulcanii Noroioşi are patru locuri în care se manifestă acest fenomen: La Fierbători, Pâclele Mari, Pâclele Mici şi Beciu. Cei mai cunoscuţi sunt Pâclele Mari, care acoperă 15 hectare, declaraţi rezervaţie geologică în 1955, şi Pâclele  Mici, întinşi pe 10 hectare, care au fost incluşi pe lista monumentelor naturii în 1924. Aceştia din urmă sunt cei mai vizitaţi pentru că accesul la ei este mai uşor.   Mai puţin cunoscuţi sunt Vulcanii noroioşi de la Beciu, situaţi în centrul judeţului Buzău, în Depresiunea Policiori din Subcarpaţii de Curbură, pe raza comunei Scorţoasa. Arealul Pâclelor de la Beciu este mult mai mic decât al celor de la Paclele Mici şi Mari sau de la Fierbători, în schimb ei sunt cei mai activi.    ”Sedimentele depuse au o culoare alb-albăstruie, care contrastează spectaculos cu vegetaţia din zonă, în parte lacustră, dând impresia unui mic gheţar acoperit de zăpadă proaspătă. Arealul vulcanilor de la Beciu este mult mai mic decât al celor de la Paclele Mici şi Mari sau de la Fierbători, în schimb ei sunt cei mai activi, nervozitatea lor fiind vizibilă din secundă în secundă. Un loc mirific, care îndeamnă la meditaţie şi respect faţă de natură.Pâclelele de la Beciu sunt situate la o altitudine de 280 m şi au o suprafaţă mică de aproximativ 20x40 m. Obiectivul din punct de vedere peisagistic îl constituie relieful creat prin erupţiile de pastă argilo-marnoasă şi remodelat continuu de ploi. Din cauza noroiului foarte lichid, conurile sunt puţin înălţate.   Locaţia este situată pe aliniamentul Berca – Pâcle - Beciu – Arbănaşi, dezvoltat în pânza subcarpatică pe o lungime de aproximativ 30 km.

Pâclele Mari

Vulcanii Noroioși

Balta-Tocila

Balta-Tocila este o asezare rezultata de unirea satului Balta cu un mic catun cu case risipite „tocite" de vint, terenul in care sint amplasate cele doua fiind o zona mai plata, expusa vinturilor. Astazi are o  conformatie „de drum", continuu, marginita  spre est de paraul Baligoasa, cu o dezvoltare relativ echilibrata  de-o parte si de-alta a drumului. Inafara acestei structuri mai compacte  exista si gospodarii  sau grupuri de gospodarii izolate, toate structurate in loturi diferite ca  marime, de forma rectangulara. Centrul -ca fost centru de comuna are  cateva cladiri, printre care si  fosta primarie, de inspiratie  oraseneasca, cu elemente neorominesti sau eclectice.

     In satele Policiori, Beciu, Grabicina de Jos, dupa al-doilea razboi mondial  s-au ridicat monumente in amintirea satenilor - eroi care au luptat.

     Incepind cu anul 1990, din motive arhicunoscute si general valabile pentru toate asezarile tarii, populatia comunei a scazut de la 3685 locuitori in 1990 la 3160 locuitori in anul 2007, continuand sa scada.

BALTA  TOCILA

Are in prezent  317 locuitori  si  117  gospodarii

Biserica de la Beciu

Biserica din Beciu, construita în 1853, înlocuia o bisericuta, tot din lemn, cumparata de la locuitorii din comuna Balaceanu, judetul Ramnicu Sarat. Biserica
s-a construit cu banii stransi de la locuitori, mai ales din donatia lui Scarlat Voinescu, proprietarul mosiei,dupa cum se mentioneaza si în pisania sfantului locas. A fost construita din lemn, cu plan uninavat, cu acoperis cu invelitoare din sindrila, cu turla în patru laturi, ce initial a folosit ca clopotnita, în 1865, a primit tot 17 pogoane teren arabil, din mosia expropriata a lui Scarlat Voinescu, în posesia sa si în 1944. La data întocmirii monografiei, starea ei era mediocra, fiind în curs de renovare, desi din 1853 a suferit mai multe interventii. Banii s-au obtinut din arenda terenului detinut, din donatii si parte de la Episcopia Buzau. Alta sursa indica în 1926, la Beciu, urmatoarele: 295 familii, 1268 locuitori; biserica din Deleni cu hramul "Intrarea Maicii Domnului în Biserica", construita din lemn în 1862 si reparata în 1884; biserica filiala cu hramul „Cuvioasa Parascheva", construita din lemn în 1851-1853 si reparata în 1884 la Beciu; biserica filiala cu hramul "Sf.Voievozi", construita din lemn în 1900. Spre a completa informatiile despre bisericile din comuna, prezentam în continuare trei extrase dupa un act de botez, de cununie si de
deces,care demonstreaza ca anterior bisericilor prezentate mai-sus, existau probabil biserici mai vechi, poate mai mici, tot din lemn. Primul dateaza din 8 ianuarie 1833 sieste actul de nastere si de botez al copilei Smaranda, fiica lui Radu Paslaru din satul Beciu, semnat de preotul Radu duhovnicul.
Al doilea, este un act de cununie din 2 iunie 1832, pentru casatoria lui Ion, fiul lui
Stoica Serbulea din Becenii de Jos, cu Maria, fiica lui Ion Corbu din Beciu , semneaza preotul Gheorghe Sachelare, protopop, preotul Avram, Sandu Bancila si epitropii Marin Teodor si Dobre Tudor, martori. Ultimul, este un act de deces din l mai 1832, pentru Dobra, fiica lui Dobre Bosnean,"... care s-au îngropat la biserica din satul Beciu, de mine, preotul Radu duhovnicul".

Evolutia Administrativa
Dupa punerea în aplicare a Legii de organizare administrativa din 1864, cand s-au
instituit comunele, care au preluat si atributiile de stare civila, pana atunci în grija
bisericilor, se face mentiunea ca exista comuna Beciu, doar cu satul de resedinta, apoi dupa 1890 si cu satul Schitu, care mai tarziu a fost trecut la comuna Policiori. Satele Balta, Baligosi si Tocila, formau o comuna separata, dupa ce o vreme au apartinut de comuna Niculesti. Din 1908, comunele Beciu si Balta au avut componenta mentionata mai înainte, iar din 1935, resedinta comunei se transfera din Beciu la Balta, în subordinea plasii Parscov. S-a avut în vedere ca satul era în centrul comunei, avea mai multi locuitori si aici îsi aveau sediul parohia si cea mai veche scoala.

Biserica Deleni

Este mentionat cu acest nume în secolul XVII, într-un document datat 4 iunie 1656, cand Maria, fata lui Dobroslav din Micsani si nepoata lui Dragomir Belitura din Micsani, vindea partea ei de ocina din sat, din funia „...tipleasca (...)fie la Balegosi, fie în Dosul Magurii , în lucrarea sa, N. Stoiceacu16 mentioneaza în acest sat o biserica din secolul al XVIII- lea, alta sursa indicand biserica cu hramul "Cuvioasa rascheva", construita din lemn între anii 1851-1853 si reparata în 1884. Basil lorgulescu îl prezinta ca fiind catun al comunei Beciu cu 280 locuitori, 56 de case si biserica.
Biserica „Intrarea Maicii Domnului in Biserica"din Balegosi a fost ridicata pe o
poiana din nordul satului, cu binecuvantarea episcopului Dionisie Romano. Era construita din lemn si învelita cu sindrila, acoperisul fiind prevazut cu coama. Avea o singura turla octogonala, iar planul bisericii era tip sala, cu absida poligonala , nedecrosata. A fost pictata de catre Parvu Zugravul, care a trecut pe icoana hramului si anul terminarii bisericii, 1863(1862). A fost renovata în 1937, atat structura din lemn, cat si pictura. A fost tarnosita de Sf. Dumitru, cand, la solicitarea locuitorilor i s-a schimbat si hramul. Cu acest prilej, s-a întocmit si pisania în care au fost trecute numele celor care au donat bani pentru lucrarile de renovare. Clopotnita din lemn, era la intrarea în curtea bisericii, iar cimitirul, de jur împrejur. Majoritatea crucilor erau din lemn, doar familiile celor înstariti avand cruci din piatra.
La 19 martie 1863, se informeaza despre terminarea lucrarilor de constructie a
bisericii. In 1893, cand s-a promulgat legea clerului mirean, biserica din Baligosi a
devenit parohie cu filiale la Beciu si Coca - Seaca.
în anul 1876, s-a efectuat hotarnicia mosiei Petrachesti, plasa Slanic, proprietatea lui Scarlat larca, executata de catre inginerul hotarnic loan M. Romniceanu19. Au fost convocati toti proprietarii vecini, cu actele de proprietate, între care si Elena Gherman, proprietara mosiei Baligosi. Iar la hotarnicirea mosiei Margariti, comuna Beceni, printre cei care au fost citati la executarea lucrarii pe teren au fost si reprezentantii locuitorilor fosti clacasi împroprietariti în mosia Baligosi, comuna Beciu.
In anul 1934 se edifica primul lacas de invatamint modern -scoala cu clasele I-IV,
astazi demolata.

În curs de actualizare.

Prima atestare documentara a satului Grabicina apare în 20 iunie 1532 într-un
document „Hotarnicia Mosiei Grabicina", dat de domnitorul Radu Paisie, fiul lui Radu cel are. In anul 1543, documente ale Manastirii Poiana Marului -- un act de vanzare - cumparare a unor terenuri, care în reglementarile vremurilor de atunci se întocmeau în pridvorul Bisericii - aflate la Arhivele Nationale, atesta documentar localitatea Grabicina, flata pe domeniul manastirii si în vecinatatea acesteia.
De asemenea, la 29 manie 1595 la Bucuresti se da un act domnesc de catre Mihail voievod, în care este mentionata si Grabicina: „Si iar au cumparat Dobrota mosie în Grabicena din partea Manei a sasea parte...". La 18 octombrie 1614, domnitorul Radu Mihnea întarea lui Grabiceanu din Grabicina si fratilor lui, Goia si Finta, o ocina în Homesti , iar la l august 1615, acelasi domnitor întarea lui Nan Tiplescu ocina în Micsani (sat langa Negosina), fiind de fata martori din: Grabicina, Negosina, Pacuri, lociti, Braesti si Vernesti .
Cu hrisovul din 15 ianuarie 1638, domnitorul Matei Basarab întarea stapanirea unei mori cu vie, a logofatului laniu din Odobeni (Odoba, comuna Vernesti), dupa un proces cu Cristian si fratii lui, din Grabicina.
Ca lacase de cult, atat N. Stoicescu, cat si Anuarul Eparhiei ortodoxe a Buzaului
indica biserica de lemn din anul 1792 -- „Intrarea în Biserica a Maicii Domnului" in
Grabicina de Jos si biserica „Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" din Grabicina de Sus,
construita în anii 1837-1838. Catagrafia preotilor care slujeau în 1835 în satele din
plaiul Slanicului, indica la Grabicina de Jos si de Sus, trei preoti.
Biserica „Intrarea în Biserica a Maicii Domnului" se afla asezata în satul
Grabicina de Jos, sat situat la poalele padurii Bocu, pe terenuri instabile si foarte
accidentate. Biserica este cea mai veche din comuna si una dintre cele mai vechi din judetul Buzau, construita fiind din lemn în secolul al XVI-lea, iar în anul 1792 (an care se gaseste scris pe icoana aflata în stanga usii diaconesti), s-a resfintit în urma unor lucrari de reconstructie prin extinderea pronaosului si pridvorului, în arhiva bisericii exista ocumente si carti de cult scrise cu caractere chirilice, în prezent se oficiaza slujbe eligioase regulat la aceasta biserica în curtea careia se afla si vechiul cimitir. Aceasta Biserica nu mai este „monument istoric" conform evidentelor din Listele de Monumente storice dupa anul 1992, iar lucrari de renovare nu s-au facut aici, ci doar lucrari de ntretinere pentru a mentine Biserica într-o forma buna.

Dealul Arbănași

În curs de actualizare.

Pensiunea Vulcanii Noroioși

În curs de actualizare.

Moara lui Palcău

Singurul monument istoric din comuna se afla in satul Dalma la nr.25, fiind de fapt un utilaj, o moara - Moara lui Palcau , datind din anul 1900( in L.M.I.-2010 la poz. Nr. 627 cod BZ-II-m-B-02393), adapostita intr-o anexa din paianta in stare proasta; nu mai este functionala, fiind dezmembrata de multa vreme; utilajele sunt englezesti.